Aleatoriul simțirii

Cred că am discutat cel puțin odată faptul că trăim intr-o lume bazată pe simtul vazului. Stiintă, arta in general şi alte exemple implică vizualul. Dar totuși ce ar fi si cât ar putea fi lumea asta fără a vedea?
Nu am să mă avânt in cautarea a sute de exemple. Ar fi o pierdere să nu mai avem acces la milioanele de cărti, clădiri, tablouri, dar la fel de bine am pierde stereotipurile. O transformare intr-o lume mitică in care nu se mai caută adevărul exact, ci un adevăr care sa asigure o fluiditate existentială. Da, probabil că vor mai exista cele două extreme, adevăr si minciună si alte nenumarate dihotomii in care lumea isi scaldă privirea.
Vom fi o lume a tactilului, a sunetului, a olfactivului. Asa ca in raport cu tine ar trebui sa tin minte cu sfintenie cum se desfăsoară harta trupului tău. Fiecare semn de pe corp de care te întrebam de unde a apărut… Sa ii cunosc cu exactitate coordonatele geografice.
Cat despre auz… Vocea ta ar trebui sa fie pentru mine asemenea unui refren cu care sa-mi umplu orbitele.
Ca orb voi sorbi cu ajutorul urechilor fiecare sunet. Ca un corb voi simti aerul cum fluctueaza la mișcările tale. Cu buzele voi cartografia imensul stat cu o geografie in care a fost sculptata teoria vizualului din celelalte simturi.
Sunt orb, dar te văd.