Şi eu? Eu? Ce să fac cu mine? Unde să mă mai proptesc şi unde să mai fug? Ce bariere mai am în mine? Şi ce nu mai văd? Am orbit? Am nevoie de ochelari?
Sunt enorm și sunt degeaba. Ca orice lucru enorm. Nu te poți uita la mine cu mirarea la care te-ai uita la o catedrală gotică. Tot ce iți pot da e un spatiu nemărginit de mine. Tot ce mai pot spera e că îmi vei arăta jocul de lumini si umbre de pe pielea mea. Tot ce mai sper e să te pot vedea ca margine a existenței mele. Spațiul în care ma pot refugia, închide. Spațiul în care sa evadez când eu sunt prea mult pentru mine.